De ce ne mintim singure?
Cand eram copii, parintii ne invatau sa nu mintim. Cu toate acestea, putin mai tarziu, am invatat nu numai despre beneficii, ci si despre nevoia de a ne minti singure, iar acest lucru poate fi pentru totdeauna. Asa-numita „minciuna buna“, uneori ne ajuta sa ne pastram si sa ne imbogatim relatiile cu alte persoane. Pe langa o minciuna buna fata de ceilalti, exista si o minciuna buna despre tine. O astfel de minciuna serveste ca un motor care ne face sa ne ridicam dimineata si sa trecem prin viata. Ne mintim singure, ca lumea poate fi periculoasa si nedreapta, ca acea soarta este schimbabila si ca viata se poate schimba intr-o clipa. Daca nu le-am permite acestor oportunitati, atunci viata noastra ar fi similara cu incidentul eroului Bill Murray in filmul „Groundhog Day”.
Aceste amagiri, sunt necesare pentru noi, femeile, pentru a supravietui in cele din urma, iar acest lucru poate fi comparat cu un om al pesterii care spune, „ merg acolo din nou, pentru ca am ucis deja un animal urias pentru cina, asa ca il pot ucide si pe celalalt”, dar de fapt aceasta este o minciuna. Aceste feluri de minciuni ne pot duce la granita dintre minciuni bune si minciuni rele.Ne mintim singure spunand ca suntem fericite in casnicie, pentru a nu renunta la sotul pe care il iubim, desi stim ca acesta nu ne mai iubeste. Ne mintim ca nu ne uram seful si munca, pentru ca nu putem renunta la locul de munca sau pentru ca nu avem curajul sa o luam de la capat facand ceea ce ne place. Ne mintim chiar si atunci cand suntem dezamagite uneori de copiii nostri si sustinem aceasta minciuna, deoarece intr-o oarecare masura simtim ca adevarul ne poate cere sa luam decizii nerezonabile.
