Tulburările de limbaj la copii se pot manifesta încă de la o vârstă fragedă, însă cu ajutorul potrivit, toate acestea își pot găsi rezolvarea. Este important ca părinții și cadrele didactice să colaboreze împreună pentru o recunoaștere rapidă a acestor semnale astfel încât juniorul să beneficieze de intervenție eficientă. Logopedul poate veni cu tehnici și exerciții potrivite pentru a-l determina pe cel mic să depășească aceste dificultăți în vorbire. Descoperă în materialul următor informații esențiale despre tulburările de limbaj – cum se tratează eficient și ce poți face pentru ca micuțul tău să comunice fluent, să înțeleagă cu ușurință cuvintele și frazele.
Cum se manifestă tulburările de limbaj la copii
Părinții așteaptă cu mare emoție apariția primelor sunete și cuvinte la copii. Uneori însă, cei mici pronunță greu anumite cuvinte sau pare să nu înțeleagă ceea ce li se spune. Dacă sunt recunoscute la timp și sunt gestionate eficient, tulburările de limbaj pot fi tratate cu răbdare și consecvență. Acestea se pot manifesta diferit, în funcție de vârsta copilului și de cauza care le determină. La unii juniori, întârzierea apare încă din primii ani, când vocabularul rămâne foarte sărac sau chiar absent după vârsta de doi ani. Alții, în schimb, pot vorbi, dar au dificultăți în a pronunța corect anumite sunete, pe care ajung să le înlocuiască cu altele sau să le omită efectiv. De exemplu, litere precum „r”, „s” sau „ș” sunt adesea problematice.
Tulburările de limbaj, pe lângă problemele de pronunție, mai pot include dificultăți de înțelegere a mesajelor. Spre exemplu, un copil poate părea neatent sau necooperant, dar, de fapt, el nu reușește să proceseze instrucțiunile verbale. Sau sunt situații când copiii își exprimă ideile greu. Ei folosesc propoziții incomplete sau evită să vorbească, de teamă să nu fie corectați ori ridiculizați.
Pot avea loc și manifestări mai subtile. Vorbirea într-un ritm neobișnuit, prea repede, cu repetări frecvente, ceea ce se apropie de bâlbâială. Sau, dimpotrivă, vorbirea rară și ezitantă. Semnalul de alarmă poate fi tras în momentul în care adulții observă diferențele de limbaj dintre copilul lor și alți juniori de aceeași vârstă. Acesta este primul indiciu care le arată părinților că micuțul trebuie să consulte un specialist.
De ce apar dificultățile în vorbire
Cauzele tulburărilor de limbaj pot fi uneori greu de identificat fără o evaluare atentă. O parte dintre ele țin de factori biologici: probleme de auz, întârzieri în dezvoltarea neurologică, afecțiuni genetice sau traumatisme. Spre exemplu, dacă un copil nu aude bine sunetele din jur, va întâmpina dificultăți în a le reproduce corect.
Pe de altă parte, mediul are un rol esențial. Un copil expus la un vocabular lipsit de interacțiuni verbale sau lăsat prea mult timp în fața ecranelor poate întâmpina dificultăți în vorbire. Comunicarea directă cu părinții, jocurile de rol, poveștile citite cu voce tare sunt lucruri care stimulează dezvoltarea limbajului la copil.
Un alt aspect important este componenta emoțională. Stresul, lipsa de încredere, experiențele negative pot bloca exprimarea verbală. Este important ca părinții să creeze un mediu afectuos și încurajator, iar greșelile de pronunție să fie corectate cu blândețe, fără ironii sau pedepse.
Când e nevoie de ajutorul unui specialist
Studiile au arătat că acei copii care încep terapia devreme au cele mai bune rezultate, scriu cei de la stanfordchildrens.org. De aceea este necesar ca problemele de limbaj să fie depistate din timp la juniori, astfel încât să aibă parte cât mai repede de o intervenție eficientă. Astfel, dacă la doi ani, copilul nu spune nici câteva cuvinte inteligibile, iar la trei ani nu formează propoziții simple sau dacă, după patru ani, anumite sunete continuă să fie pronunțate incorect, este recomandată evaluarea de către un logoped.
Specialistul este în măsură să identifice tipul tulburării și să stabilească un plan de terapie adaptat acelei situații. Ședințele de logopedie nu înseamnă numai exerciții de pronunție, ci și jocuri menite să dezvolte atenția, memoria auditivă și încrederea copilului în sine. De asemenea, implicarea părinților este esențială. Este însă necesar ca exercițiile să fie repetate acasă, într-un cadru relaxat și jucăuș.
Sursa foto: freepick.com
